Cum ar trebui să reacționez în situații conflictuale?

Print Friendly, PDF & Email

Mă aflu aici, continuând-mi rezumatul și discuția despre insulte, care se focusează pe principiile stoice menționând câteva aspecte practice.

Citind un articol despre insulte, dintr-o perspectivă stoică, am ajuns să înțeleg că oamenii sunt extrem de senzitivi la insulte. Există mai multe forme de insulte; cele mai dureroase fiind insultele verbale care ne pot afecta într-un mod negativ pentru o perioadă de timp destul de lungă. Pentru unii, trauma emoțională ca rezultat al unei insulte poate dura câțiva ani sau chiar decenii.

Problema e că oamenii devin furioși atunci când li se adresează o insultă și desigur, stoicii considerau “furia” ca fiind o emoție negativă care trebuie curbată, lăsată să se disipeze.

Iată câteva strategii pe care le poți aplica în momentul în care cineva îți adresează o insultă:

Înainte de reacționa, oprește-te pentru câteva secunde și examinează dacă cel care te insultă are dreptate. În caz că are dreptate, n-are sens să fii supărat. Orice critică constructivă îți poate lărgi orizontul dacă ești dispus s-o accepți, deoarece la baza ei poate sta o învățătură.

Dacă persoana respectivă îți adresează o insultă legată de caracterul tău sau despre un lucru pe care l-ai spus ori l-ai făcut, din pură ignoranță, în ambele cazuri reacția ta trebuie să fie aceea de a-l educa.

Ia în considerare sursa insultei: dacă ai un deosebit respect față de acea persoană și îi valorifici opiniile, încearcă să înveți ceva din întregul episod. Pe de altă parte, dacă nu-i valorifici opiniile, de ce trebuie să te stresezi? Ar trebui să te simți ușurat și să știi că dacă acea persoană se află într-un dezacord față de tine, e mai mult decât probabil că ai dreptate în ceea ce faci.

Un alt mod de a privi sursa insultei: uneori, oamenii pe care îi punem sub semnul întrebării se comportă ca niște copii de grădiniță sau probabil că au defecte de caracter. În ambele cazuri, meritul lor din partea noastră trebuie să fie mila; nu mânia.

Bine-nțeles că există și un alt mod de a răspunde insultelor în situații similare, un exemplu dat de Epictetus: “O altă persoană nu te poate răni decât în momentul în care consideri că te-a rănit.”

Marcus Aurelius spunea: “Consideră că nu ești rănit și nu te vei simți rănit, căci odată ce nu te simți rănit, n-ai fost niciodată rănit.”

Mai sunt și alte moduri de a răspunde insultelor, de exemplu unele care au umor:

  • Cato, un filozof notoriu, a fost scuipat în față de către Letulus în timp ce pleda un caz. În loc să se înfurie sau să-i întoarcă insulta, Cato s-a șters la față cu calm și i-a răspuns: “Jur în fața tuturor, Letulus, că oamenii greșesc când spun că nu-ți poți folosi gura.
  • Un alt eveniment care a avut loc în era stoicismului se referă la Socrate, când o persoană anonimă a venit la el fără să-l avertizeze și la pleznit peste urechi. În loc să se înfurie, Socrate a făcut o glumă spunând că: “Cât de incomod trebuie să fie ca de fiecare dată când ieși afară să nu știi exact dacă e nevoie să porți sau nu o cască de protecție.

Poți pune competența insultătorului sub semnul întrebării, la fel cum a făcut Epictetus odată, când spunea că persoana care l-a insultat nu l-a cunoscut destul de bine, fiindcă altfel ar fi spus mai multe despre caracterul său (al lui Epictetus) defectuos.

Dacă pe moment nu poți să-i dai o replică ofensatorului, cel mai ușor lucru pe care poți să-l faci e să nu-i răspunzi deloc. După cum subliniază Seneca, “Pentru ofensator, lucrul care îl deranjează cel mai mult e faptul că nu-i răspunzi, timp în care se va întreba dacă ai înțeles insulta. Mai mult decât atât, îl “jefuiești” de plăcerea de a te supăra, iar ca rezultat, acest lucru îl va supăra și mai tare“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *